Sunt momente in viata cand ajungem la o cotitura. Nu stim incotro sa ne indreptam. Uitandu-ne in jur.. ajungem sa credem ca de fapt nu am realizat nimic. Mereu ...cumva... am cautat sa ne ascundem de noi. Atunci uitam un lucru. Ce fiinta minunata suntem. Din pacate nu stim sa ne apreciem. Omul in sinea lui se autodistruge.
Ciclul vietii este intotdeuna acelasi, doar persoanele difera. Ne nastem, traim si murim..dar uneori poate fi cu totul diferit . Incet incet...incepem sa deschidem ochii. Singur... prin ceea ce facem...sau cineva apare in viata noastra si ne ajuta.
In viata omul cauta. Este un trubadur . Mereu ratacitor. Mereu cauta ceva anume, dar de cele mai multe ori nu prea stie ce.
Cine suntem noi? Niste fiinte care incercam sa descoperim ceva , iar cand ajungem la final...realizam ca de fapt nu am gasit nimic....sau poate ne inselam?
Si de fapt ce vrem sa gasim la acel final? Linistea. Dar asta doar atunci cand .....cred ca stiti si voi ce vreau sa zic....
Se mai intampla uneori sa ne stingem in durere, dezamagire, si tristeste....asta depinde de soarta fiecaruia
Chiar. Tristetea. Un mod in care o persoana are o stare de cadere si in care uita sa mai zambeasca
Zambetul. Acel minunat gest al omului. Zambetul a avut puterea sa vindece, linisteste sufletul si da sperante.
Sa nu uitam sa zambim. Chiar si cand suntem suparati. Zambiti. Pentru ca atunci viata iti va fi frumoasa. Pentru ca atunci arati ca nu esti doborat
Ce vreau eu de la viata. Sincer la intrebarea asta nici eu nu am stiut sa imi raspund. Mereu am cautat ceva anume, , si cand mereu am crezut ca am gasit acel ceva.... dar...m-am inselat...sau poate cred ca m-am inselat...hoo knows.... Poate ca asta este destinul. Dumnezeu stie. Dumnezeu. Acea putere divina, in care orice om trebuie sa creada. Din pacate uitam cand ne este bine de El... si ne intoarcem fata inspre El doar cand suntem la greu. Probabil asta este firea omului. Sa ne rugam mereu. Sa credem in EL si sa nu ii uitam invataturile.
Un om ar trebui sa aiba o deviza in viata. Invata sa te ierti pe tine insusi, si asa vei putea fi iertat . Si mereu in viata sa nu uitam... nu conteaza prin ce treci..exista intotdeauna o speranta...
3 comments:
Aceste cuvinte...sentimente..stari...nu pot veni decat de la cineva cu un suflet pur.Asa...ca al tau. Te felicit!Frumoase randuri si dureros de...adevarate.
Cata dreptate poti avea? Insa e bine ca ne dam seama mai tarziu de unele lucruri decat sa nu ne dam niciodata!
Suntem oamnei cu totii gresim! Greseala este omeneasca!
Mda..sa fii optimist... sa ai puterea sa zambesti, cand totul ti-e impotriva...Stiu si eu sa dau sfaturile astea, din pacate nu si sa le urmez :|
Ma simt trista si singura, desi sunt inconjurata de oameni, nimeni nu ma intelege...iar cel mai grav...nu e singuratatea...ci singuratatea in 2 :|
Post a Comment